Salutări din „Pădurea Spânzuraţilor”

De trei zile  am spus stop televizorului, mi-am propus să citesc mai mult, numai că momentul ales nu poate fi mai nefericit. Începând cu 28 mai se dă startul sesiunii şi trebuie să mă pun temeinic pe învăţat.

Până atunci am  început să citesc cartea: „Pădurea spânzuraţilor” de Liviu Rebreanu, foarte captivantă povestea până în momentul de faţă. Iar paragraful următor mi-a atras în mod deosebit atenţia:

„Datoria lui este să trăiască şi să triumfe. Nu viaţa, ci moartea înseamnă laşitate pentru omul care are un ideal în lume.”

De ce mi-a atras atenţia tocmai acest paragraf?

Nu cred că există om care, măcar o dată-n viaţă, să nu fi fost laş atunci când un necaz s-a abătut asupra lui şi nevăzând decât partea goală a paharului să nu-şi fi dorit inexistenţa.

Viaţa este, mai presus de toate, cel mai scump dar care ni s-ar fi putut oferi, zic să fim fericiţi şi să ne dorim de la viaţă lucrurile cele mai minunate.

Am dreptate?

 

comentarii

  1. Lucica mai 12, 2011
  2. Roscata mai 12, 2011
  3. Pavel Ionut mai 12, 2011
  4. Lucica mai 12, 2011
  5. Laurentiu Horubet mai 12, 2011
  6. Pavel Ionut mai 12, 2011
  7. giolly mai 13, 2011
  8. Pavel Ionut mai 13, 2011
  9. Laurentiu Horubet mai 13, 2011

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.