Retrospectiva lui 2012

N-am mai pus de ceva timp mâna pe tastatură pentru a scrie un articol pe blog şi se vede, cuvintele îmi vin greu, degetele apasă cu stângăcie taste pe care altă dată le nimerea din prima apăsare, iar emoţia pe care o simţeam în urmă cu doi ani, când am scris primul articol, a revenit.

Nu ştiu ce m-a împins să scriu astăzi, după două luni de repaus forţat, un articol în care să-mi pun în balanţă lucrurile bune şi lucrurile mai puţin bune pe care le-am realizat în anul ce stă să se încheie, asta dacă ceea ce au prezis maiaşii nu s-o adeveri şi 2012 nu se va sfârşi înainte de vreme.

S-o iau cu începutul şi să-mi aduc aminte ce lucruri măreţe realizam eu pe la începutul anului. Pe lângă faptul că mergeam zilnic la facultate, nu lucram şi devoram romane ca un Fomilă al zilelor moderne scriam câteva articole pe zi, în unele băteam câmpii, în altele puneam suflet şi lucrul acesta se vedea din reacţiile voastre, ale celor care vă rupeaţi câteva minute pe zi pentru a-mi citi scrierile.

Odată cu venirea primăverii, o altă activitate şi-a găsit loc în programul meu săptămânal, o activitate pe care, după cum ştiţi de altfel, o îndrăgesc şi anume apicultura sau albinăritul cum îmi place mie să-i spun. Am vorbit în câteva articole despre motivaţiile care m-au determinat să mă ocup de creşterea albinelor aşa că o să vă scutesc din timp şi n-o să mai revin asupra acestui subiect.

Tot prin primăvară eram mare umblător prin ţară, îmi plăcea să-mi iau rucsacul la spinare şi s-o pornesc la drum. La Bucureşti am întâlnit crema blogosferei româneşti şi am petrecut câteva zile frumoase cu câţiva prieteni, despre care v-am spus prin alte articole.

Vara, cu căldura ei, m-a prins în sesiune, dar nu m-a prins pe nepregătite cum, presimt, o să mă prindă iarna în această sesiune. Mi-am făcut temele bine şi am reuşit performanţa să obţin premiul întâi, performanţă care nu mi-a adus vreun folos material sau de altă natură din vreo parte. Căci sistemul de învăţământ românesc este în aşa fel făcut încât ce-i ce nu dau primesc tot, iar ce-i ce-şi plătesc singuri studiile nu se aleg cu nici un fel de folos din faptul că sunt studenţi.

Vacanţa de vară a trecut repede, ca vântul şi ca gândul s-au dus zilele pe care le-am petrecut oscilând între două lumi, cea a satului şi cea a oraşului.

Toamna, cea plină de roade, a venit şi ea la vremea ei, iar culesul porumbului a reprezentat vârful acestui anotimp căci am muncit câteva zile cu întreaga familie. Când eşti în sânul familiei munca, oricât de grea îţi va părea, întotdeauna este plăcută şi plină de semnificaţii, amintiri şi bună dispoziţie.

Anul doi de facultate l-am început cu gânduri noi la timpuri noi şi cu certitudinea că înainte de a fi tras de mânecă trebuie să tragi de mânecă. 

M-am angajat şi-acum încerc să-mpac o capră încăpăţânată şi o varză cu remuşcări căci să te faci frate cu dracu’ până treci puntea e de domeniul trecutului, iar cine încearcă să facă mai multe de-o dată, mai mult ca sigur va trebui să facă compromisuri.

Sper să nu compromit facultatea şi să reuşesc să o duc la bun sfârşit, chiar dacă obiectivul principal nu mai este să obţin premiul cel mare. 

Albinele sunt, în viziunea mea, cele care-mi vor permite peste câţiva ani să devin independent financiar, ele împreună cu o altă activitate pe care mi-au recomandat-o câţiva prieteni dar pe care mi-e imposibil s-o realizez acum, sau cel puţin aşa cred.

Blogul, ah, mă apucă sentimentalismul, pasiunea tinereţii mele, sper să fie în continuare locul unde-mi voi aşterne gândurile, chiar dacă nu ca în urmă cu câteva luni când scriam ca un posedat, dar măcar la câteva zile să postez câte ceva care să vă fie de folos.

Activitatea pe care o fac acum pentru a-mi plăti facturile de la sfârşit de lună nu este ceea ce mi-am dorit, dar dacă am făcut un compromis în adevăratul sens al cuvântului, acesta este. Am acceptat să muncesc, pentru a-mi putea duce la îndeplinire celelalte obiective.

Ce mai an a fost 2012, plin de toate: de prieteni, de lecţii de viaţă, de bucurii, de remuşcări, de piedici şi nu în ultimul rând plin de iubire.

2013 ia aminte la fratele ce stă să-ţi predea ştafeta şi fii cel puţin la fel de bun ca el.

comentarii

  1. miki decembrie 17, 2012
  2. Cristi decembrie 17, 2012
    • Pavel Ionut decembrie 18, 2012
  3. Lucica decembrie 17, 2012
    • Pavel Ionut decembrie 18, 2012
  4. ex-silentio decembrie 18, 2012
    • Pavel Ionut decembrie 18, 2012

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.