Bulibaşa-i face Pirandei o declaraţie culinară

Intră Bulibaşa în palat şi, ducându-se ţintă la Piranda, începe să-i vorbească trăgându-se de mustăţi:

– Haoleu, Pirando vino fă să-ţi fac o declaraţie culinară, că cică-i de actualitate zilele astea.

– Cum mă declaraţie culinară, că de când mama m-a făcut eu n-am mai auzit de una ca asta?

-Aoleu, vai de capul tău, cum fă să n-auzi?

– E cu bătaie?, că dacă-i cu bătaie, să moară mama de viu.

-Nu fă, nu-i cu bătaie, e cu mâncare, trăi-ţi-ar neamu’.

-Aşa mai merge mo, ia, stai că viu că n-am mâncat de două zile.

Ajunge Piranda lângă Bulibaşa şi, văzându-l cu o sacoşă-n mână, de frică să nu poarte nebunu’ vreo bâtă, se dă doi paşi înapoi.

– Ce-ai mă-n traistă?

– Mâncăruri alese şi salamuri crud-uscate pentru inimioara ta.

– Păi ce mai stai de-i aşa, scoatele să le halim.

-Ehe, stai aşa că mâncatu’ ăsta nu-i aşa cum crezi tu Pirando, fugi de-adu un covor persan şi aşează-l acilea sub candelabru să ne ţină de cald.

Şi, cât ai zice „Salam de Sibiu”, Piranda se înapoiase cu covorul persan pe care-l aşeza-se sub candelabru, cum  fu dorinţa Bulibaşei.

Se aşezară amândoi pe covor, faţă în faţă, şi se priviră unul pe celălalt cu băgare de seama. Piranda, temătoare din fire, că Bulibaşa are pumnul greu, stătea ca pe ace, pregătită, ca-n cazul în care în sacoşă nu are salam ci o bâtă, s-o ia la sănătoasa prin casă.

Bulibaşa, punându-şi pălăria lângă el, începe să scoată din sacoşă bunătăţi: Salam Bănăţean, Salam de Sibiu şi, nu în ultimul rând, Cârnaţi Plai, o ţuică de prună şi-o pâine bună.

-Şi-acum să halim.

– Cum mă aşa, trecem la halit, da declaraţia unde e?

-Cum fă unde e?, n-o vezi pe covor cum te-aşteaptă s-o-nfuleci?

-Credeam că-i cu vorbe, bătu-te-ar norocu’, că de ştiam nu mai scoteam covorul persan.

– Bine Pirando, fie cum vrei, să-ţi spun două vorbe:

” Azi, de ziua muierii, toţi banii i-am dat pe salamuri alese, pe pâine şi ţuică, să te simţi bine şi-odată cu tine să mă simt şi io bine. Ia de mănâncă, nu-ţi fie ruşine, că ziua ta e o dată pe an şi-alta  mai pupi doar peste-un an. Nu spune la nimeni că or să vrea şi puradeii să-mbuce ceva, lasă-i să rabde că astăzi e ziua în care ei rabdă şi tu te bucuri de dragostea mea.”

– Aşa mai merge, hai să mâncăm, că se-aude foşnet din dormitor.

notă 1: acest articol face parte din campania BlogalInitiative pentru Agricola Bacău, pentru reţete şi detalii puteţi vizita site-ul:creatordepofta.ro sau pagina de Facebook: Creator de Poftă.
notă 2: orice asemănare cu personajele reale este pur întâmplătoare, acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.

comentarii

  1. Pato Basil martie 6, 2012
    • Pavel Ionut martie 6, 2012

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.