Pavel Ionuţ

Multe dintre nopţile burlăciei mele mi le-am petrecut în faţa calculatorului, cu ochii aţintiţi la cărţile “din mână”, transpirând prin toţi porii, aşteptând cartea care să-mi asigure câştigul la jocul de poker pe care-l jucam online cu oameni din întreaga lume.

Uneori mă prindeau zorii jucând poker, alteori asfinţitul. Am câştigat de câteva ori şi m-am simţit extraordinar, am şi pierdut. Dacă stau câteva secunde să mă gândesc au fost mult mai multe partidele sau mâinile pierdute decât cele câştigate, dar nu a contat căci eu tot am continuat să joc.

Puţine evenimente din viaţa mea mi-au oferit satisfacţia pe care mi-a oferit-o chinta royală care mi-a picat la ultima mână, când totul părea pierdut, când riscasem totul pe ultima carte, şansa a fost de partea mea şi am reuşit să pun mâna pe potul cel mare.

La început, pokerul a fost o provocare, mi-am dorit să nu mai fiu cel care pierdea de fiecare dată când ne strângeam cu prietenii sâmbăta pentru partida de poker.

După ce “am prins cărţile”, pokerul m-a fascinat şi am început să citesc diferite materiale în care am găsit câteva tehnici de joc. După altă perioadă de timp, devenisem destul de bun, ştiam ce este o cacialma şi nu mă mai dădeam de gol când aveam vreo combinaţie de cărţi.

În ultima vreme însă nu am mai avut timp pentru poker, altele sunt priorităţile acum şi cu toate astea ori de câte ori am câteva clipe libere mă aşez la o tablă de poker virtual şi joc măcar o mână, mă relaxează şi binedispune.